Citeam știri despre Băse, Muc cel Boc, Crin, Ponta, dar nu știu cum dracu am dat de asta. Am din start o problemă cu titlul: „Un american a supravieţuit după ce s-a aruncat de la etajul 40 şi a aterizat pe o maşină”. Eu de aici înțeleg că ăla a supraviețuit după ce s-a aruncat de la etajul 40, apoi a aterizat pe-o mașină. În fine. În interiorul articolului, însă, se întâmplă nebunia totală. Cretinul care a tradus știrea primită de la americani scrie următoarea frază: „ <Este uimitor, dacă ar fi căzut pe trotuar era mai grav>, a declarat un martor.” Voi vă dați seama?! Ce constatare excepțională. Deci mi-l doresc pe acel martor expert criminalistic aici, în România. Vreau să fie procuror și s-o caute pe Elodia. Iar despre tâmpitul care a scris articolul nu pot să mai zic decât că „e uimitor, dacă ar fi mâncat căcat (în loc să scrie) era mai grav”.
Archive for the ‘t.w.i.s.t.’ Category
Arta de a fi român
marți, august 31st, 2010Chiar e o artă. Și ar trebui studiată la școală. Dar la capitolul „Așa nu!”. Înainte de revoluție nu avea niciun stres. Avea porția de mâncare, un acoperiș, o coadă la care să stea (ca să nu se plicti, că nu avea terase și laptopuri), mai comenta în gând din când în când dar îi trecea repede. Unii, se pare, încă duc dorul acelei perioade. Mai nașpa pentru ei că la un nivel mult mai înalt s-a decis eliminarea comunismului. Altfel, ne complăceam. Imediat după, românul s-a trezit parcă în altă lume. Porția de mâncare s-a transformat în ditamai mesele, acoperișul în ditamai vilele și coada în terase bengoase și laptopuri jmechere. Dar nici masa, nici casa, până nici terasele sau laptopurile nu se pot compara cu cea mai de preț calitate a românului: șpaga. Și, în funcție de această calitate, începe în România, clasificarea noastră, din punct de vedere material, profesional, social, politic etc. Tot ce vreți voi. Ceea ce mă sperie la această scurtă analiză, e faptul că tot românul are această îndeletnicire. Adică aș fi mai puțin reticent dacă șpaga ar fi tratată ca și permisul de conducere. Adică, doar de la 18 ani și după un test psihologic. Sau m-aș simți mai bine să știu că doar cei cu o facultate au dreptu să dea/ia șpagă. Altfel, te trezești în România anului 2010 (era să zic Dumnezeu s-o ierte :)) ) unde toți analfabeții, toți cretinii, toți ciobanii posibili și imposibili dau/iau șpagă și te aduc aici. Aici însemnând următoarea situație și, cu această ocazie definesc și criza de azi: unii cretini, idioți, handicapați ar mai da șpagă, alți cretini, dobitoci ar mai lua șpagă, problema lor, însă, fiind una singură: nu mai sunt bani. Și tembelii s-au blocat. Și noi la fel, pentru că, asemeni ciobanului mioritic, în loc să luptăm pentru viața noastră, e mai simplu s-o trăim p-a șpăgarilor…
La frizerie
joi, iunie 24th, 2010Nu știu cum vă place vouă, dar eu urăsc pălăvrăgeala aia ieftină la care, vrei nu vrei, trebuie să participi, atunci când stai pe scaun și te uiți cum o persoană își face de cap cu părul tău. Și să zicem că ar fi suportabil să mai zici un „da, sigur”, un „nici vorbă” etc. doar ca să scapi. Ce faci când mai ai lângă tine pe unu care, din greșeală se și tunde, el venind, de fapt, acolo, să bârfească (probabil cu psihicul la pământ, văzând ce se întâmplă cu DD). Norocul ăsta l-am avut și eu azi. Stăteam frumos pe scaun, când intră un tip. Se așează în stânga mea. Și începe….Și nu oricum…Ci, în ungurește…Și turuie vreo 10 minute. Și, dintr-o dată, o dă pe românește. Ia ghiciți de ce! Păi în mândria aia a lui de ungur sau juma de ungur sau sfert de ungur (habar n-am) din Ardeal s-a gândit el să împărtășească și cu românii ăia din salon un banc. Deși boul era trecut de 50 de ani, nu a avut minimul de bun-simț să tacă în morții mă-sii și să mă lase să cred că, asta e, tembelu nu știe decât ungurește, dă-l dracu, îl mai suport 5 minute și gata. Dar nuuu…el a vrut să arate că știe și românește, dar, evident, nu dă doi bani pe limba asta. Nu îmi propun să-i învăț pe frustrați bunele maniere, dar, le transmit că ar avea parte de aceeași reacție și dacă s-ar duce la o frizerie în Ungaria :))
Parlamentul p*lii (18+)
marți, iunie 15th, 2010Bănuiesc că era de așteptat. Dacă trăim în țara pulii, evident, avem și Parlamentul pulii. De ce să fie altfel?! De ce să fie parlamentarii ăia mai cu bun simț decât românii obișnuiți?!
Țara asta și-a pierdut demult respectul atât față de noi, dar și față de ea însăși. Un circ ieftin în Parlament, dar și mai grav, produs de parlamentari ieftini…Aș fi vrut să văd o atitudine demnă de înalta funcție pe care le-am încredințat-o, respect față de instituția din care fac parte, jenă față de situația în care ne-au adus. Nimic din toate astea. Am văzut orgolii, am văzut prostie, am văzut nesimțire. Din toate părțile…
Iar tâmpiții ăia care stau pe afară și protestează mă lasă rece. Niște oameni slabi, cum am mai spus, care nu înțeleg că, până și țara asta a pulii, funcționează după niște reguli. Ale pulii sau nu, asta nu mai știu. Dar, nu de multă vreme, au fost niște alegeri. Prefer un „protest” legal, de bun-simț, onorabil, cinstit, elegant sau cum mai vreți voi, manifestat prin vot, decât o adunătură de animale din Jiji’s farm, care dacă nu mai au mâncare în burdihan, consideră că e sfârșitul lumii. Nu lipsa mâncării ar trebui să vă sperie, ci a creierului!
The land of choice
luni, iunie 14th, 2010Poza asta reflectă cel mai bine felul în care românii înțeleg să trăiască. Unii o fac deliberat, alții inconștient, dar, toți o fac. Că la unii se cheamă șpagă, că la alții se cheamă lingușeală, parcă nici nu mai contează. Ne-am pierdut de mult verticalitatea la nivel de individ, dar și mai grav, ca popor. Ultimii ani au accentuat și mai mult această atitudine, pentru că, Băse aka Zeus, nici măcar nu mai întinde mâna. Dă direct fundul. Fără jenă. Iar persoanele pe care le-am trimis în Parlament să ne reprezinte nu au nicio reținere în a-l țuca. Și țucă Boc și țucă Udrea și țucă Berceanu și tot așa. Apoi intervine orgoliul celui care a țucat. Păi cum?! Și el are fund. Și țucă românii în draci. Dar, ca și în cazul afacerilor de tip MLM, undeva rămâne un fund nețucat. În cazul de față, al pensionarilor și al bugetarilor. Și acum urlă. Dar, ironic sau nu, urlă în timp ce țucă :))). Că așa e jocul, remember?! :D

